De ce asa?!

De ce asa?!nu stiu.De ce nu altfel?!nici asta nu stiu...de ce...?! De multe ori imi pun intrebarea asta,dar nu reusesc sa ii gasesc raspuns nici in cele mai penibile momente...de ce nu mi e bine,pt ca...nu stiu,nu vreau...ba vreau....pai si atunci?!da orgoliu?!mandria de a fi eu aia de deasupra...sa ies mereu bn....dar ... nu e bn asa....nu imi e bn asa,cu el nu,fara el nu atunci?!vreau sa am mai mult decat atat ...nici asta nu se poate...ce se poate,vreau sa ies din cercul asta macar pt 24 h sa vad cum e sa nu ai nimic pe cap sa fi libera...

Am inceput sa nu mai suport pe nimeni si nimic din jurul meu si asta nu e bn,nu ma caracterizeaza...am inceput sa nu mai vorbesc cu nimeni sa ma inchid in mine,nici asta nu e bine,nimic din ce fac acum nu e bine....deci...ce ar trebui sa fac...In orice caz...el e exclus pt ca nu se poate,nu merge nu...pnm nu se poate explica asta mai ales aici....el trebuie sa isi vada de ale lui,si pe mine sa ma lase in pace...eu as vrea altceva...asa mi ar fi bn...dar dc nu se poate de ce nu se poate sa imi fie si mie bine...1000 de intrebari si 0 raspunsuri!

Bibanu

Na,ca vine toamna!

A trecut si vara asta,fără sa îmi dau seama...Nu pot sa spun ca nu m-am distrat:))Poate chiar prea mult,poate chiar prea multe nopţi pierdute,poate chiar prea multe bîrfe,poate chiar prea mult ras,poate chiar prea puţine dezamagiri:d,poate...poate nimic.O dăm în diverse:).Eu una,abia aştept sa înceapă scoala,în ciuda faptului ca nu o sa mai am timp nici sa respir:-j...la asta sincer nu vreau sa mă gandesc:)).Ceva nou...ar fi multe,dar...prefer sa nu deschid subiectul...pt ca nu l-as mai închide:)Ba...jur mi e silă mare sa scriu:|n-am chef,mă simt si rău în plus...în orice caz,spalatoare de varză la greu si mancatori de cacat,ca de obicei:))Nume,as fi prea nesimtita ca sa dau...mai ales datorită faptului ca unele chiar citesc postarile mele.Pupiii

Da,sunt eu.

Ma gasesti schimbata? Mie nu mi se pare ca s-au schimbat foarte multe. Ma manifest la fel de galagios, vorbesc la fel de tare, tot dezordonata sunt, inca ma mai bucur de lucrurile simple, dar pline de substanta.
De ce-mi complic viata? Ciudata intrebare. Pentru ca nu stiu sa traiesc altfel decat asa.Nu am trait niciodata altfel.
Acum, mai mult ca niciodata, simt nevoia de liniste, de dragoste, de placere, de lumina ... Daaaaaa, multa lumina .... mult soare si o tona de caldura. O tona .. nu mai vreau portii de fericire, iubire, liniste, mancare or whatever. Vreau totul la tona ... sa ma ia pe sus, sa ma copleseasca sa fie mai multa bucurie si soare decat pot sa duc ... sa zic "Piua!" si tot sa nu se opreasca. Vreau sa rad cu atata pofta incat sa-mi cedeze inima de la atata bucurie Crezi ca cer prea mult? Crezi ca se poate? Adica ... e ok?!
Putin de liniste. Eu cu mine ... ultima infruntare pe subiectul " De unde s-a rupt firu`?". Firu` s-a rupt de mult. De prea mult timp. Nu e nimic de innodat sau de reinnodat. E rupt si pace. Sunt lucruri la care nu se poate umbla si care, pur si simplu, asa sunt.Nu pot sa oblig oameni importanti pentru mine sa-si demonstreze iubirea altfel de cum o fac si ... cam asta.
Mi-am bagat clar in cap faptul ca eu n-o sa am o baza de pornire pe care sa construiesc, ca gesturile frumoase nu sunt niciodata gratuite, ca pentru fiecare moment de fericire trebuie sa platesc apoi de ma usuc, ca oamenii vin si pleaca ... uneori prea repede .
Pe scurt: Am inteles in sfarsit ca, pana la urma, sunt singura in calatoria asta spre ... nu stiu nici eu unde...Cert e,ca merge bine,si daca nu merge fac eu in asa fel incat sa fie totul ok.Iar de restu..."Ciao Ne".O sa vedeti cum roata o sa se intoarca si din "smecherii/smecherele"care sunteti plini de "thalent" o sa fiti ca noi restu`...Simpli!;)

Ca sa vezi ca..."am crescut mare"

• M-am intrebat,de ce atatea schimbări,de ce atatea gînduri si mai ales de ce atîtea sentimente?

Trecutul niciodata nu conteaza pentru mine,traiesc mereu prezentul si nu ma gandesc la viitor…Sunt clipe in care pur si simplu nu stiu ce sa fac si momente care ma doboara,dar depasesc orice obstacol pentru ca pot,si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

Imi traiesc viata,nimeni...nu imi mai dicteaza fiecare pas(am spus"fiecare pas").Acum?!…acum devin protagonista propriei lumi,deodata sunt libera si ce fac?Ma aventurez in viata,experimentez si ma bucur,rad,glumesc,ma distrez.Problema cea mare sunt limitele...Am o viata foarte energica,si tocmai de aceea trebuie sa invat sa mi-o gestionez foarte bine.Trebuie sa invat sa fac diferente...chiar...am inceput deja sa le fac.Eu nu stau sa pup in cur pe nimeni,nu am stat si nici nu voi sta.Frate,faci cum zic eu ok,nu,la gara...Imi dau seama ca mami are dreptate,de ce sa ii las pe ceilalti sa se joace cu mine cand o pot face eu?!.Am fost o proasta pana acum,le-am dat voie altora sa decida pentru mine,i-am lasat sa faca cum au vrut si pentru ce asta?!ca acum sa ascult numai reporsuri.Problema e ca...am permis prea multe lucruri anumitor perosane,altele in locul meu ii dadeau la cacat de mult.Deja pe mine nu ma mai intereseaza nicio vorba,pur si simplu,vorbesti cu mine,iar eu nu binevoiesc sa te bag in seama:)),Nu ma intereseaz ce zice "za pipal",cuvantul tau in fata mea e egal cu zero.Sincer sunt mandra pentru asta.Si nu ma intereseaza ce a fost in trecut ce s-a intamplat,probabil era inevitabil,sau probabil nu.Tot ce conteaza e ca s-a intamplat,iar timpul nu mai poate fi dat inapoi:)Nu regret nimic,si le multumesc tuturor celor care m-au facut fericita,care m-au facut sa ma simt bine,tuturor celor care mi-au fost aproape...atunci cand am avut nevoie...Nu vreau sa imi aud vorbe(sunt sigura ca asa se va intampla).Nu am facut si nici nu voi face pe victima pentru ca nu am fost.Tocmai d`aia imi vad de viata mea,ce a fost a fost.Nu mai conteaza,am spus-o si o sa o spun in continuare.Nu vreau sa par o oportunista sau o profitoare pentru ca sincer,nu sunt,poate asta cred unii in momentul de fata...MA DOARE`N 14:)Eu imi vad de drumul meu.Sunt prietena cu toata lumea,pana la un anumit punct.Daca vreodata nu voi raspunde cuiva la un"buna" inseamna ca am un motiv bine intemeiat.Si cu asta inchei...

O zi,o ora,un minut,o secunda...

Ana e genu` de fata aia gata sa-mi sară în ajutor oricînd, la orice ora din zi si din noapte, cea careia mă pot destainui fără nici o reţinere, fără teamă de a-mi auzi în alte colţuri vorbele răstălmăcite sau problemele intime, de suflet comentate de persoane care nu au voie sa bată la porţile sufletului meu.
Este omul care nu mi-a dat niciodată ocazia sa mă îndoiesc de bunul simt, sinceritatea si dragostea cu care tratează prietenia noastră, pentru care, nu ştiu de ce, încă nu pot sa-i multumesc asa cum se cuvine. Sper doar sa ştiu si eu a-i raspunde cu aceleaşi gesturi la înălţimea celor primite din partea sa.

Azi,de exemplu,a fost o zi mai aiurea pot spune ca celelalte si tin sa ii multumesc ca a avut încredere si îi multumesc ca mă făcut sa am încredere în ea.Azi,pot spune ca intradevar m-am convins ca ea este persoana aia de care aveam nevoie lînga mine.N-am scris asta ca sa o laud,sau ca sa ies în evidenta.Am scris-o pentru ca asa am vrut,asa am simţit,ea m-a ajutat sa deschid ochii în multe situaţii,si ea m-a ajutat sa trec peste acele situaţii.Te iubesc!

Invat...prin...Mobilizare!

Da,pot sune ca am invatat ce înseamnă aia mobilizare,probabil nu în totalitate,dar ştiu cu ce se mănîncă,si pentru asta îi multumesc în primul rînd lu` mami si lu` Simo bineinţeles.Le multumesc ca în ciuda faptului ca mă iubesc,sunt în stare sa mă certe,sa mă critice si sa mă corecteze atunci cand este nevoie.Sunt o fire căruia chestiile astea nu-i convin,dar atat timp cat sunt din partea lor,sincer,nu îmi permit sa comentez.

Am muncit mult,si încă mai am de munca.Jur,uneori stau si mă gandesc oare cum de fac eu asta?!oare cum pot sa fac asta?!Cand alţii stau si dorm (adică p la 6,7 dimineaţa)eu stau si alerg de-mi sar capacele,cu o pofta Nu.Dar la final,mîndria e mare,mai bine zis satisfactia.Îmi place sa-i privesc pe celilalti de sus(numai atunci cand este cazul)îmi place sa vad cum mor de oftică,cum îşi doresc sa pierd,si eu le dau peste nas,si asta pentru ca am invatat sa nu mai pun la suflet.Îi multumesc lui Dumnezeu,ca m-a ajutat sa vad ce înseamnă adevarata mobilizare,adevarata detaşare de tot ce mă înconjoară,am invatat sa aud doar ce-mi spun antrenorii.În concurs am invatat ca trebuie sa fiu doar eu cu...mine.

Am avut o zi destul de buna am reuşit sa îmi egalez recordul,mai am doua săptămîni pană la finală de combinate,trebuie sa fac măcar un record,de dracu` am muncit atat de mult ca sa fac ce am făcut anu` trecut?!Eu una nu pot sa accept asa ceva(cum fac alţii,care se cred mai buni ca mine:)) si în realitate nu-mi ajung nici la degetu` mic).

Îmi pare rău ca nu pot sa fiu ca ei/ele:sa mă doare în cur,sa-mi vad doar obiectiuvul meu si dacă se poate sa îi vreau răul colegului/colegei mele poate chiar si prieten/pietena.Intradevar în concurs trebuie sa fi adversar cu toata lumea,dar frate nici chiar asa.În fine,nu are rost sa ma consum pentru ceva ce nu merita.

Tin sa-i multumes celei care sta dupa mine in fiecare zi 2/3 ore la antrenament care tipa si se rasteste la mine si dupaia vine si ma pupa,spunandu-mi ca trebuie sa ma gandesc la locul cel mai sus al podiumului ,si in acelasi timp lu` mami care in ciuda faptului ca ii gresesc enorm,ma iarta de fiecare data si imi e aproape poate ca nu e acolo mereu,dar eu o simt langa mine,pentru ca ea chiar exista acolo.