Si totusi ceva imi lipseste... O urma de nesiguranata se resimte in vocea mea, ceva parca nu e asa cum imi doresc. Poate nu stiu exact ce vreau, dar asta e nu o scuza...Nu imi pot imagina viata fara persoana pe care acum o iubesc,si o iubesc nu gluma... dar nu inteleg de ce nu ma poate ajuta... de ce ma simt singura atunci cand nu sunt?Sunt momente in viata in care ma simt singura chiar daca stiu ca nu e asa. Stiu ca o persoana se gandeste la mine cel putin o data pe zi, ca imi simte lipsa si ca ma doreste langa el...De ce exista inca momente in care privesc luna de pe cer de parca inca astept ceva?Sau poate zic asta doar acum...ca asa vreau,ca asa imi trece prin cap... E greu sa inteleg, sa ma inteleg...
Simt ca ma doare sufletul,pentru ca asa e...pentru ca am varsat atatea lacrimi in perioada asta cat n-am varsat in toata viata mea...
Si am crezut ca e bine,dar nu e...imi pare rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu