O zi,o ora,un minut,o secunda...

Ana e genu` de fata aia gata sa-mi sară în ajutor oricînd, la orice ora din zi si din noapte, cea careia mă pot destainui fără nici o reţinere, fără teamă de a-mi auzi în alte colţuri vorbele răstălmăcite sau problemele intime, de suflet comentate de persoane care nu au voie sa bată la porţile sufletului meu.
Este omul care nu mi-a dat niciodată ocazia sa mă îndoiesc de bunul simt, sinceritatea si dragostea cu care tratează prietenia noastră, pentru care, nu ştiu de ce, încă nu pot sa-i multumesc asa cum se cuvine. Sper doar sa ştiu si eu a-i raspunde cu aceleaşi gesturi la înălţimea celor primite din partea sa.

Azi,de exemplu,a fost o zi mai aiurea pot spune ca celelalte si tin sa ii multumesc ca a avut încredere si îi multumesc ca mă făcut sa am încredere în ea.Azi,pot spune ca intradevar m-am convins ca ea este persoana aia de care aveam nevoie lînga mine.N-am scris asta ca sa o laud,sau ca sa ies în evidenta.Am scris-o pentru ca asa am vrut,asa am simţit,ea m-a ajutat sa deschid ochii în multe situaţii,si ea m-a ajutat sa trec peste acele situaţii.Te iubesc!

Invat...prin...Mobilizare!

Da,pot sune ca am invatat ce înseamnă aia mobilizare,probabil nu în totalitate,dar ştiu cu ce se mănîncă,si pentru asta îi multumesc în primul rînd lu` mami si lu` Simo bineinţeles.Le multumesc ca în ciuda faptului ca mă iubesc,sunt în stare sa mă certe,sa mă critice si sa mă corecteze atunci cand este nevoie.Sunt o fire căruia chestiile astea nu-i convin,dar atat timp cat sunt din partea lor,sincer,nu îmi permit sa comentez.

Am muncit mult,si încă mai am de munca.Jur,uneori stau si mă gandesc oare cum de fac eu asta?!oare cum pot sa fac asta?!Cand alţii stau si dorm (adică p la 6,7 dimineaţa)eu stau si alerg de-mi sar capacele,cu o pofta Nu.Dar la final,mîndria e mare,mai bine zis satisfactia.Îmi place sa-i privesc pe celilalti de sus(numai atunci cand este cazul)îmi place sa vad cum mor de oftică,cum îşi doresc sa pierd,si eu le dau peste nas,si asta pentru ca am invatat sa nu mai pun la suflet.Îi multumesc lui Dumnezeu,ca m-a ajutat sa vad ce înseamnă adevarata mobilizare,adevarata detaşare de tot ce mă înconjoară,am invatat sa aud doar ce-mi spun antrenorii.În concurs am invatat ca trebuie sa fiu doar eu cu...mine.

Am avut o zi destul de buna am reuşit sa îmi egalez recordul,mai am doua săptămîni pană la finală de combinate,trebuie sa fac măcar un record,de dracu` am muncit atat de mult ca sa fac ce am făcut anu` trecut?!Eu una nu pot sa accept asa ceva(cum fac alţii,care se cred mai buni ca mine:)) si în realitate nu-mi ajung nici la degetu` mic).

Îmi pare rău ca nu pot sa fiu ca ei/ele:sa mă doare în cur,sa-mi vad doar obiectiuvul meu si dacă se poate sa îi vreau răul colegului/colegei mele poate chiar si prieten/pietena.Intradevar în concurs trebuie sa fi adversar cu toata lumea,dar frate nici chiar asa.În fine,nu are rost sa ma consum pentru ceva ce nu merita.

Tin sa-i multumes celei care sta dupa mine in fiecare zi 2/3 ore la antrenament care tipa si se rasteste la mine si dupaia vine si ma pupa,spunandu-mi ca trebuie sa ma gandesc la locul cel mai sus al podiumului ,si in acelasi timp lu` mami care in ciuda faptului ca ii gresesc enorm,ma iarta de fiecare data si imi e aproape poate ca nu e acolo mereu,dar eu o simt langa mine,pentru ca ea chiar exista acolo.

Mi-a fost,imi este si imi va fi aproape.

Îi multumesc Anei pentru ca mi-a fost si îmi este aproape,îi multumesc pentru ca mă accepta asa cum sunt(nu ca alţii,cărora nu le pot da nume,dar cine citeşte presupun ca-si da seama:-j)îi multumesc ca mă iubeşte,îi multumesc ca mă suna,îi multumesc ca e sinceră cu mine,îi multumesc ca mă asculta atunci cînd spăl varză si vorbesc fără sens,îi multumesc ca îmi da dreptate chiar dacă nu am,îi multumesc ca pot sa am încredere în ea,îi multumesc ca m-a ajutat,îi multumesc ca m-a făcut sa o apreciez asa de mult,chiar dacă prietenia noastră nu e de ani,îi multumesc ca ştie ce vreau ,îi multumesc ca mă îndrumă,îi multumesc ca mă suporta,îi multumesc critică,îi multumesc pentru toate astea si nu în ultimul rînd pentru ca îmi este PRIETENĂ.

Prietenii...

Vei întîlni oameni care te vor uita. Vei uita oameni pe care i-ai întîlnit. Dar uneori intalnesti oameni pe care nu îi poţi uita. Aceia sunt prietenii tai.

Prietenia e frumoasă,cînd are un temei si cînd sinceritatea sta la baza ei.Dar cînd nu e asa...ce se întîmpla?!ce-i de făcut...Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mina si sa pretuiesti acel moment, pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi lînga tine!Pana la urma...fiecare clipa trebuie trăită!

N-am stiut ce sa fac...

Am vrut sa o acopar,nimic mai mult,doar sa o acopar.Si asta pentru ca o iubeam,o iubesc si o voi iubi mereu.M-am ataşat din prima clipa`n care am văzut-o de ea.Era asa bine la început,eram asa bine noi...relaţia noastră o puteam defini ca pe o PRIETENIE ADEVĂRATĂ.În schimb acum nu mai e asa,si din păcate mi-am dat seama prea tîrziu...de ce asta?!pentru ca am avut ochii închisi,nu-i credeam pe cei din jurul meu,îi luam mereu apărarea...pentru ca eu eram sigură ca ceilalţi nu aveau dreptate...dar uite ca asa a fost.Si am avut multe de suferit,si am în continuare.Am pierdut încrederea celor dragi,din jurul meu.Sunt pe cale sa pierd tot.Toata munca mea de pana acum...de ce asta?!pentru ca nu am stiut sa fac diferenta intre bine si rau,intre minciuna si adevar.

Daca ar fi cineva care sa ma inteleaga acum?!daca cineva ar putea sa fie in locul meu...daca cineva m-ar crede acum si daca cineva m-ar asculta,probabil situatia ar fi alta.

Cat am suferit,cate vorbe grele am indurat,cate certuri...si asta de ce?!pentru cine?!pentru ce?!Pentru cineva care in viitorul apropiat s-ar putea sa dispara din viata mea?!Merita asa ceva?!Merita sa decazi in halul asta in fata familiei tale pentru un nimeni?!Cu siguranta NU.

Am platit pentru faptele ei,vroiam sa-i fie bine,am crezut ca asa o sa isi dea seama cat a gresit si cat rau isi face singura.Dar frate stai asa...eu nu sunt Dumnezeu pana la urma...Sincer,regret toate sacrificiile...pentru ca au fost degeaba...pe ea o doare in cot ata de ce am facut cat si de mine...dar ce mai conteaza...timpul inapoi nu pot sa il mai dau.Si acum oare ce-i de facut?!In adancul sufletului ma tot intreb cu ce as putea sa o mai ajut.Pentru ca...cu toate cele intamplate tot ma gandesc la ea.

Oricum,m-am decis,am luat hotararea ca ea trebuie sa faca parte din trecutul meu,pentru ca nu vreau sa ma traga in jos si pe mine,nu vreau sa fac greselile pe care le-a facut ea.In plus,are tot ce-i trebuie:o familie perfecta care o iubeste si care e in stare de orice pntru ea,dar ea...din pacate nu stie sa aprecieze asta...si cand isi va da seama va fi prea tarziu,mult prea tarziu.Sper doar sa poata merge inainte,sa se poata baza pe acei "buni prieteni"(care deja au lasat-o balta)cu care ma comapara pe mine.

Pana al urma...ce trebuie sa fac eu ca sa castig tot ce aveam o data si am pierdut?!

Am promis.

Mda,am promis ca scriu,si scriu.O zi destl de buna pana acum zic eu,in afara faptului ca mami mi a promis ca nu o sa mai vorbeasca cu mine toata vara totul e ok.Scoala merge bine.Am antrenament...Chef...Nu am,dar...trebuie 8-|.Am un obiectiv destl de mare pentru vara asta.Si vreau sa il realizez,sper asta.

Vreau...

...sa scriu,am de scris,poate aici o sa îmi pot spune ideile si gandurile liber,fără sa mai fiu stresată ca exista arhive care se pot trimite,sau mesaje care se pot arată sau etc.E destul de tarziu acum pentru mine.Maine am school de dimineaţă,mai am la farnca de închis o medie si e cam dificil cu profa asta.Mai trebuie sa îmi si învăţ.Dar maine....O sa am timp sa scriu ...o sa imi fac timp...

Pentru ca sunt niste smechere.

◕ ELE (genul de fete care) : - isi iau o bluza la 30 de lei si spun ca au dat 70 ; - nu recunosc ca mananca ciorba macar la 2 saptamani ; - fac dus obligate de ai lor ; - iti dau cu atata glet pe fatza incat le e frica ca atunci cand zambesc sa ridice colturile gurii de frica sa nu li se crape cimentu' ; - pe mess sunt " pline dha talent" si in fata doar alte terminate ; - isi pun poze in lenjerie intima pentru a avea mai multi vizitatori,ele fiind " material de lucru" pentru labari ; - sunt mandre de asta ; - sufera la copii mai mici si se cred "talenthate" ; - isi iubesc barbatii :)) - se uita doar la cat cantareste portofelu',nu si mintea ; - vor sa fie respectate cand ele nu stiu ce este respectu' ; - pun la status @ gossip idle 5 hours,cand ele defapt sforaie cu tarafu' uitat ; - daca nu intri in vorba cu ele e clar : esti invidios/asa "pa valoarea lor" ; - spun ca fac ce vreau si ca nu au reguli ,dar la 8 sunt in pat cu degetu' in gura ; - au pretentii cand nu sunt demne de ele ; - evita cuvintele " imi pare rau" inventand tot felul de scuze ; - cand nu esti in preajma,se pisa pe tine,iar cand apari devin mai dulci ca mierea de albine ; - se bazeaza intotdeauna pe altcineva, "sunt fina lu unchiu lu varu de-a 3-a a lu fostu coleg a lu tata din armata" ; - isi doresc sa fie pe treptele de sus,dar nu fac nimic sa fie respectate ; - cred ca frumusetea fac mai mult ca mintea.

Na ca pot si fara.

Pentru ca in loc de ochi duiosi, vedeam mereu ochi tulburi.
Pentru ca acele momente de fericire in familie au fost atat de putine incat nici nu mi le mai aduc aminte.
Pentru ca divortul vostru mi-a afectat viata mai mult decat am crezut pana acum.
Pentru ca nu mai pot sa am incredere in niciun barbat..toti sunt la fel pentru mine.
Pentru ca tu, ca tata nu mi-ai oferit sprijinul de care am avut nevoie.
Pentru ca acum e mult prea tarziu sa iti mai para rau.
Pentru ca nu stiu ce e o familie adevarata.
Pentru ca ma doare.
Pentru ca vreau atat de mult sa te urasc pentru toata copilaria plina de certuri si reprosuri.
Pentru ca nu prea imi iese punctul de mai sus.
Pentru ca nu meriti nici macar un pic de compasiune sau iubire din partea mea.
Pentru ca ai jurat de cel putin 5 ori ca te vei schimba. Rezultatul? Ai fost la fel.
Pentru ca nu mai poti repara nimic.
Pentru ca nu ne mai leaga nimic in afara de expresia : "tatal meu"
Pentru toata dragostea de copil irosita in van.
Pentru ca ma sufoc si nu mai pot sa tin in mine.
Si pentru ca multe lucruri le-am facut ca sa ma apar de suferinta.
Poate sa imi fie dor de ceva ce nu am avut niciodata?!