luni, 7 iunie 2010

Na ca pot si fara.

Pentru ca in loc de ochi duiosi, vedeam mereu ochi tulburi.
Pentru ca acele momente de fericire in familie au fost atat de putine incat nici nu mi le mai aduc aminte.
Pentru ca divortul vostru mi-a afectat viata mai mult decat am crezut pana acum.
Pentru ca nu mai pot sa am incredere in niciun barbat..toti sunt la fel pentru mine.
Pentru ca tu, ca tata nu mi-ai oferit sprijinul de care am avut nevoie.
Pentru ca acum e mult prea tarziu sa iti mai para rau.
Pentru ca nu stiu ce e o familie adevarata.
Pentru ca ma doare.
Pentru ca vreau atat de mult sa te urasc pentru toata copilaria plina de certuri si reprosuri.
Pentru ca nu prea imi iese punctul de mai sus.
Pentru ca nu meriti nici macar un pic de compasiune sau iubire din partea mea.
Pentru ca ai jurat de cel putin 5 ori ca te vei schimba. Rezultatul? Ai fost la fel.
Pentru ca nu mai poti repara nimic.
Pentru ca nu ne mai leaga nimic in afara de expresia : "tatal meu"
Pentru toata dragostea de copil irosita in van.
Pentru ca ma sufoc si nu mai pot sa tin in mine.
Si pentru ca multe lucruri le-am facut ca sa ma apar de suferinta.
Poate sa imi fie dor de ceva ce nu am avut niciodata?!

Un comentariu: