Daca ar fi cineva care sa ma inteleaga acum?!daca cineva ar putea sa fie in locul meu...daca cineva m-ar crede acum si daca cineva m-ar asculta,probabil situatia ar fi alta.
Cat am suferit,cate vorbe grele am indurat,cate certuri...si asta de ce?!pentru cine?!pentru ce?!Pentru cineva care in viitorul apropiat s-ar putea sa dispara din viata mea?!Merita asa ceva?!Merita sa decazi in halul asta in fata familiei tale pentru un nimeni?!Cu siguranta NU.
Am platit pentru faptele ei,vroiam sa-i fie bine,am crezut ca asa o sa isi dea seama cat a gresit si cat rau isi face singura.Dar frate stai asa...eu nu sunt Dumnezeu pana la urma...Sincer,regret toate sacrificiile...pentru ca au fost degeaba...pe ea o doare in cot ata de ce am facut cat si de mine...dar ce mai conteaza...timpul inapoi nu pot sa il mai dau.Si acum oare ce-i de facut?!In adancul sufletului ma tot intreb cu ce as putea sa o mai ajut.Pentru ca...cu toate cele intamplate tot ma gandesc la ea.
Oricum,m-am decis,am luat hotararea ca ea trebuie sa faca parte din trecutul meu,pentru ca nu vreau sa ma traga in jos si pe mine,nu vreau sa fac greselile pe care le-a facut ea.In plus,are tot ce-i trebuie:o familie perfecta care o iubeste si care e in stare de orice pntru ea,dar ea...din pacate nu stie sa aprecieze asta...si cand isi va da seama va fi prea tarziu,mult prea tarziu.Sper doar sa poata merge inainte,sa se poata baza pe acei "buni prieteni"(care deja au lasat-o balta)cu care ma comapara pe mine.
Pana al urma...ce trebuie sa fac eu ca sa castig tot ce aveam o data si am pierdut?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu